Lichidul de răcire, numit popular antigel, este amestecul de apă și glicol care duce căldura din motor spre radiator, iar nivelul lui se verifică cu motorul rece, la vasul de expansiune, între reperele MIN și MAX. Înlocuirea se face la intervalul din cartea tehnică, de obicei după câțiva ani sau după un anumit număr de kilometri, oricare vine mai întâi.
Numele de „antigel” păcălește puțin, pentru că lichidul nu lucrează doar iarna. Vara, el împiedică fierberea, iar tot anul protejează metalele din circuit de rugină și depuneri. Motorul unei mașini obișnuite lucrează la aproximativ 90 de grade Celsius, iar o defecțiune în sistemul de răcire îl poate strica în câteva minute.
Ce rol are lichidul de răcire, dincolo de iarnă?
Funcțiile sunt patru. Preia căldura din chiulasă și din blocul motor, o duce la radiator, unde se pierde în aerul care trece, și alimentează radiatorul de căldură al habitaclului, de aceea mașina încălzește în interior doar după ce motorul s-a încălzit. În plus, glicolul scade temperatura de îngheț și ridică temperatura de fierbere față de apa simplă.
Un amestec cu aproximativ jumătate glicol și jumătate apă distilată rezistă la ger până pe la minus treizeci și cinci de grade, ceea ce acoperă iernile din România. Sistemul este închis și se află sub presiune, iar capacul vasului de expansiune are o supapă care ridică punctul de fierbere peste cel al apei de la presiunea atmosferică.
Cum verifici nivelul fără riscuri?
Parchează pe un teren plan, oprește motorul și așteaptă până se răcește complet. Nu deschide niciodată capacul cât motorul este cald: lichidul fierbinte, aflat sub presiune, țâșnește și provoacă arsuri grave. Vasul de expansiune este de obicei transparent, așa că nivelul se vede de afară.
- nivelul stă între MIN și MAX, cu motorul rece;
- lichidul este limpede, fără particule, spumă sau ulei la suprafață;
- la atingere cu o bucată de hârtie nu lasă o peliculă uleioasă;
- furtunurile mari nu sunt crăpate, umflate sau umede la îmbinări;
- sub mașină nu sunt pete dulceagi, colorate, după o noapte de staționare.
Dacă lipsește puțin lichid, poți completa cu același tip de antigel, în amestecul recomandat. În caz de urgență, apa distilată te scoate din încurcătură pentru o perioadă scurtă, însă diluează protecția la îngheț și trebuie corectată la prima ocazie. Apa de la robinet lasă calcar în radiator și în canalele fine ale motorului, așa că o eviți.
Contează culoarea lichidului?
Mai puțin decât se crede. Producătorii vopsesc lichidul în roz, verde, albastru, portocaliu sau galben, dar culoarea nu garantează compatibilitatea. Contează tehnologia aditivilor, notată în fișa produsului, de exemplu IAT, OAT sau HOAT, și specificația cerută de constructor. Amestecul de lichide incompatibile poate forma un gel care înfundă canalele radiatorului.
| Ce observi | Ce poate însemna |
|---|---|
| Lichid maroniu, cu depuneri | aditivii s-au epuizat, circuitul se corodează |
| Strat gălbui, ca maioneza, sub capacul de ulei | posibilă infiltrare între ulei și lichid, de verificat urgent |
| Nivel care scade fără pete vizibile | scurgere mică sau pierdere prin sistemul de încălzire |
| Miros dulceag în habitaclu | radiatorul de căldură pierde lichid |
Semne că sistemul de răcire are o problemă
Indicatorul de temperatură urcă peste poziția obișnuită, ventilatorul pornește foarte des sau încălzirea din habitaclu bate câmpul. Aceste semne apar înaintea unei defecțiuni serioase și se tratează imediat. Dacă martorul de temperatură se aprinde pe drum, oprești în siguranță și lași motorul să se răcească; despre sensul luminilor de avertizare poți citi în materialul despre indicatoarele luminoase de pe bord. Conducerea mai departe cu motorul supraîncălzit poate deforma chiulasa sau arde garnitura acesteia.
Când schimbi lichidul de răcire?
Intervalul depinde de tipul de lichid și de motor. Lichidele clasice cer schimbul la câțiva ani, iar cele de generație nouă, cu viață lungă, pot rezista mai mult. Nu există un număr valabil pentru toate mașinile, deci se respectă cartea tehnică. Schimbul înseamnă golirea circuitului, spălarea lui dacă e nevoie, umplerea cu amestecul corect și evacuarea aerului, pentru că dopurile de aer produc locuri fierbinți în motor.
Înainte de iarnă merită o verificare a concentrației cu un refractometru sau cu un densimetru, instrument simplu pe care îl au majoritatea atelierelor. Pașii de pregătire pentru frig sunt strânși în articolul despre pregătirea mașinii pentru sezonul rece. Ca obicei bun, verifică vasul de expansiune la fiecare alimentare cu combustibil sau măcar o dată pe lună, odată cu nivelul uleiului, așa cum arată și verificarea corectă a nivelului uleiului.
Întrebări frecvente
Pot folosi apă în loc de antigel?
Doar temporar și, de preferat, apă distilată. Apa simplă îngheață, fierbe mai ușor și nu protejează metalele de coroziune.
De ce scade nivelul și nu văd nicio scurgere?
Lichidul poate pierde prin radiatorul de căldură, prin garnitura chiulasei sau prin evaporare la o îmbinare. Merită un test de presiune făcut într-un atelier.
Cât lichid completez la o dată?
Doar până la reperul MAX, cu motorul rece. Dacă trebuie să completezi des, problema este o scurgere, nu consumul normal.
