Sari la conținut
Cafeneaua Sportiva

Prima paginăGambling

Dependența de jocuri de noroc: semne și momentul pentru ajutor

Dependența de jocuri de noroc se recunoaște după câteva semne clare: pierderea controlului, minciuni, datorii. Află când e momentul să ceri ajutor.

  • Echipa Cafeneaua Sportiva
  • 4 min de citit
Persoană stând singură lângă o fereastră, gândindu-se la dependența de jocuri de noroc RubricaGambling
Trimite
Meniul secțiunilor
  1. Care sunt semnele care arată că jocul a devenit o problemă?
  2. Cum se deosebește jocul ca distracție de jocul ca problemă?
  3. Când este momentul potrivit să ceri ajutor?
  4. Cui te poți adresa?
  5. Întrebări frecvente

Dependența de jocuri de noroc, numită în medicină tulburare de joc, este o problemă de sănătate în care dorința de a juca scapă de sub control și continuă chiar și atunci când aduce pierderi financiare, probleme în familie sau la serviciu. Nu ține de lipsă de voință sau de caracter. Este o afecțiune recunoscută, care poate fi tratată, iar cu cât este observată mai devreme, cu atât se rezolvă mai ușor.

Articolul nu înlocuiește evaluarea făcută de un specialist, dar te poate ajuta să recunoști semnele la tine sau la cineva apropiat și să știi când are sens să ceri ajutor.

Care sunt semnele care arată că jocul a devenit o problemă?

Semnele apar de obicei treptat, iar cele mai multe se văd în comportament și în buget, nu doar în felul în care cineva vorbește despre joc. Specialiștii urmăresc, printre altele, următoarele:

  • preocuparea constantă pentru joc: te gândești la următoarea sesiune, la cum ai recupera o pierdere sau de unde ai procura bani;
  • nevoia de a miza sume tot mai mari pentru a simți aceeași emoție;
  • încercări repetate și eșuate de a reduce sau de a opri jocul;
  • nervozitate, neliniște sau iritabilitate când încerci să te oprești;
  • jocul „pe recuperat”: te întorci a doua zi ca să îți iei banii înapoi;
  • minciuni spuse familiei sau prietenilor despre cât și cât de des joci;
  • împrumuturi, vânzări de bunuri sau datorii făcute pentru a continua;
  • neglijarea muncii, a studiilor sau a relațiilor din cauza timpului petrecut jucând.

Un singur semn nu înseamnă automat dependență. Dacă însă recunoști mai multe dintre ele, mai ales ascunderea, datoriile și pierderea controlului, merită să te oprești și să te gândești serios.

Cum se deosebește jocul ca distracție de jocul ca problemă?

Diferența nu este în sumă sau în frecvență luate separat, ci în control și în consecințe. Cine joacă din distracție își poate fixa dinainte o limită și o respectă, se oprește când a terminat suma stabilită și nu se simte rău dacă nu joacă o vreme. Pentru cine are o problemă, limita se tot mută, iar jocul începe să ocupe locul altor activități.

Aspect Joc ca distracție Joc care devine problemă
Banii Sumă fixată dinainte, liberă de alte obligații Bani de facturi, împrumuturi, datorii ascunse
Timpul Limitat, dinainte stabilit Sesiuni tot mai lungi, pe nesimțite
Emoțiile Plăcere, curiozitate Vinovăție, rușine, tensiune, nevoia de a „scăpa”
După pierdere Accepți și te oprești Te întorci ca să recuperezi
Relațiile Nu sunt afectate Minciuni, certuri, izolare

Când este momentul potrivit să ceri ajutor?

Mai devreme decât crezi. Nu trebuie să ajungi la datorii mari sau la o ruptură în familie ca să meriți sprijin. Dacă observi că nu te mai poți opri, că ascunzi lucruri sau că mizezi bani de care ai nevoie, e un motiv suficient pentru o discuție cu un specialist. Regula practică este simplă: dacă te întrebi dacă ai o problemă, întrebarea însăși merită luată în serios.

Un mic test de sinceritate, care nu este un diagnostic: te simți obligat să joci mai mult ca să compensezi pierderile? Ai ascuns cuiva cât joci? Ai împrumutat bani ca să mizezi? Ai simțit că ți-ar fi greu să stai o lună fără joc? Dacă răspunsul este „da” la două sau mai multe, discuția cu un medic sau cu un psiholog este un pas rezonabil.

Cui te poți adresa?

Primul pas poate fi medicul de familie, care te poate îndruma către un psihiatru sau un psiholog clinician. Terapia cognitiv-comportamentală este folosită frecvent în tulburarea de joc și lucrează cu gândurile care întrețin comportamentul, de pildă cu ideea că „următoarea rundă îmi va aduce banii înapoi”. Există și grupuri de sprijin ale persoanelor aflate în recuperare, iar mulți se simt ajutați tocmai de faptul că vorbesc cu cineva care a trecut prin același lucru.

În paralel, ajută măsurile practice: ștergerea aplicațiilor, blocarea accesului la site-uri, renunțarea la carduri la care ai acces ușor și încredințarea administrării banilor unei persoane de încredere pe perioada începutului. Aceste măsuri nu înlocuiesc tratamentul, dar scad riscul de recădere.

Dacă te regăsești în ce ai citit, merită să recitești și materialul despre obiceiuri sănătoase și limite clare, iar pentru a înțelege rolul pe care îl are un cadru responsabil în domeniu, există și textul despre parierea responsabilă în parteneriate.

Întrebări frecvente

Pot deveni dependent dacă joc doar ocazional?

Riscul crește cu frecvența și cu intensitatea, dar nu depinde doar de ele. Contează și starea emoțională, stresul, singurătatea sau alte probleme, motiv pentru care atenția la semne rămâne utilă.

Dependența dispare de la sine?

Rareori. De obicei, fără sprijin, tiparul se menține sau se agravează. Cu ajutorul potrivit, majoritatea persoanelor își recapătă controlul și își reconstruiesc relațiile și finanțele.

Dacă simt că nu mai pot, cui mă adresez imediat?

Dacă ai gânduri de autovătămare sau te simți într-o criză, sună la numărul unic de urgență 112 sau mergi la cea mai apropiată unitate de primire a urgențelor. Nu rămâne singur cu asta.

Trimite

Din arhiva clubului

Din aceeași rubrică

Toată rubrica