Compostul este rezultatul descompunerii controlate a resturilor vegetale, un material brun-închis, mărunt, cu miros de pământ reavăn, folosit ca să hrănești solul. Dacă te întrebi cum faci compost acasă, răspunsul scurt este: amestecă resturi bogate în carbon cu resturi bogate în azot, lasă aerul să circule și ține grămada umedă ca un burete stors.
Procesul nu cere utilaje și nici cunoștințe de chimist. Îl fac microorganismele din sol, ajutate de râme, miriapode și alte vietăți mărunte care se hrănesc cu ce le oferi. Tu doar le asiguri condițiile potrivite și ai răbdare câteva luni.
Ce pui în grămada de compost
Resturile se împart în două familii. Cele bogate în azot sunt umede și moi: cojile de legume și fructe, iarba proaspăt cosită, frunzele verzi, zațul de cafea, pliculețele de ceai fără agrafe. Cele bogate în carbon sunt uscate și fibroase: frunzele căzute, paiele, rumegușul din lemn netratat, cartonul fără imprimeu lucios, hârtia ruptă mărunt, crenguțele tăiate în bucăți mici.
Zațul de cafea merită o mențiune aparte. Dacă ții o cafenea mică sau pur și simplu faci cafea în fiecare dimineață, ai o sursă constantă de azot, pe care grădinarii o apreciază. Se amestecă totuși cu material uscat, altfel formează o masă compactă și greu de aerat.
Ce nu intră în compostul de acasă
- carnea, peștele, oasele și grăsimile, care atrag rozătoare și miros urât;
- lactatele și resturile de mâncare gătită, din același motiv;
- excrementele de câine și de pisică, care pot conține paraziți;
- plantele bolnave sau cu semințe de buruieni coapte, fiindcă bolile și buruienile pot supraviețui;
- cenușa de la grătar cu cărbuni, mucuri de țigară și orice material tratat chimic.
Ce proporție se potrivește între materialele verzi și cele brune
Ca regulă practică, pune de două-trei ori mai mult volum de material brun decât de material verde. Cifra nu trebuie respectată la milimetru: dacă grămada miroase a amoniac sau a ouă clocite, ai prea mult azot, iar remediul este să adaugi frunze uscate sau carton rupt. Dacă pare uscată, rece și nu se întâmplă nimic, îi lipsește azotul sau apa.
Tăierea resturilor în bucăți de câțiva centimetri grăbește descompunerea, pentru că microorganismele au o suprafață mai mare de atacat. O coajă întreagă de dovleac poate sta luni bune; aceeași coajă făcută cubulețe dispare în câteva săptămâni.
Unde și în ce faci compostul
Ai trei soluții uzuale, în funcție de spațiu.
| Variantă | Potrivită pentru | Avantaj | Limită |
|---|---|---|---|
| Grămadă deschisă | curte mare, grădină | costă zero, primește mult material | se usucă repede, arată dezordonat |
| Ladă din scânduri sau paleți | grădină de casă | păstrează căldura, arată ordonat | cere puțin efort de construcție |
| Compostor închis din plastic | curți mici, vecini apropiați | nu atrage animale, se întoarce ușor | capacitate mică |
Alege un loc cu umbră parțială, direct pe pământ, nu pe beton, ca râmele și microorganismele din sol să urce în grămadă. Soarele puternic o usucă, iar umbra deasă o ține prea rece.
La apartament, o variantă este vermicompostul, adică o ladă mică cu râme de compost, ținută în casa scărilor sau în debara. Dacă ai și un spațiu exterior restrâns, vezi cum îl poți organiza în ghidul despre amenajarea unui balcon mic; un compostor compact încape mai ușor decât crezi, dacă îl planifici de la început.
Cât durează până se face compostul?
Depinde de temperatură, de mărimea bucăților și de cât de des întorci grămada. O grămadă bine făcută și întoarsă la două-trei săptămâni poate fi gata în trei-patru luni; una lăsată în voia ei are nevoie de un an sau mai mult. Iarna procesul încetinește aproape complet, apoi reia odată cu primăvara.
Întoarcerea cu furca introduce aer în interior. Fără oxigen apar bacteriile care nu au nevoie de aer, iar mirosul devine neplăcut. Dacă simți că materialul s-a tasat, întoarce-l și, la nevoie, adaugă puțin material uscat și afânat.
Cum îți dai seama că s-a copt?
Compostul copt are patru semne clare:
- culoarea este brun-închisă, aproape neagră;
- textura este friabilă, fără bucăți recunoscute de cojii sau frunze întregi;
- mirosul seamănă cu cel al pământului de pădure;
- temperatura din grămadă a revenit la cea a mediului, fără căldură în interior.
Poți face și un test simplu: pune o mână de compost într-un borcan cu semințe de salată sau de muștar și lasă-l acoperit câteva zile. Dacă germinează uniform, materialul nu mai este toxic pentru plante. Dacă semințele rămân pe loc sau răsar slab, mai are nevoie de timp.
Cum folosești compostul în grădină
Împrăștie un strat de 2-3 centimetri pe straturi, primăvara sau toamna, și încorporează-l ușor în primii centimetri de sol. La plantarea răsadurilor poți pune o lopățică în fiecare groapă. Pentru ghivece, amestecă o parte de compost cu două părți de pământ de grădină, ca să nu fie prea bogat și să rețină apa.
Nu aștepta de la compost efectul unui îngrășământ concentrat. Rolul lui principal este să îmbunătățească structura solului: nisipul reține mai bine apa, argila devine mai afânată, iar viața microbiană se înmulțește. Hrănirea plantelor vine ca un bonus lent și constant.
Greșeli care strică un compost bun
- Adaugi doar resturi proaspete de bucătărie, fără material uscat, iar grămada se transformă într-o mocirlă.
- Uiți de udare vara; fără umiditate, descompunerea se oprește.
- Pui ierburi pline de semințe, apoi răsar buruieni pe tot stratul.
- Folosești compostul încă fierbinte, care poate arde rădăcinile tinere.
Întrebări frecvente
Pot face compost într-un oraș?
Da. Un compostor închis sau o ladă cu râme funcționează și în curți mici, dacă respecți regula materialului uscat și nu pui resturi de carne sau lactate.
Miroase compostul?
Un compost echilibrat miroase a pământ. Mirosul urât apare când e prea ud sau prea compact, și se corectează cu material uscat și cu aerare.
Pot adăuga hârtie?
Da, hârtia simplă ruptă mărunt, fără culori intense sau strat lucios, se descompune bine și echilibrează resturile umede.
