O aventură fantasy scrisă de un adolescent de 19 ani, cu umor, imaginație debordantă și o lume în care regulile nu le respectă nimeni.
Când am deschis cartea, recunosc sincer, nu mă așteptam la mare lucru. Titlul suna a poveste de adormit copiii, poate o fantezie cu dragoni și vrăjitoare gătită după rețeta clasică. Pe la pagina 20 deja râdeam cu voce tare. Pe la pagina 50 eram prins de tot. Iar undeva pe la jumătate mi-am dat seama că am în față ceva rar: un roman scris de cineva care chiar simte povestea pe care o spune, nu o fabrică mecanic.
Vorbesc despre „Drumul catre o alta dimensiune” de Bradu Mihai Dan, un debut literar care a stârnit curiozitate în peisajul fantasy românesc. Și pe bună dreptate. Parcă ai asculta un prieten care îți povestește la o bere cea mai trăsnită aventură prin care a trecut, doar că aventura asta implică războaie între dimensiuni, creaturi mitice și un adolescent de 13 ani care se trezește peste noapte cu puteri de ninja și cu o misiune pe care n-a cerut-o nimeni.
Un băiat, o groapă și sfârșitul lumii așa cum o știa
Povestea pornește simplu, aproape banal. Mihai, un puști din apropierea Clujului, își petrece weekendul cu prietenii într-o fabrică abandonată. Joacă pe telefoane, fac glume, se ascund de poliție. Nimic nu prevestește ce urmează. Dar într-o încurcătură cu un echipaj, Mihai cade într-o groapă misterioasă despre care circula o legendă urbană: un polițist fusese înghițit de ea cu ani în urmă și nu se mai auzise nimic de el.
Și ghiciți ce? Polițistul e acolo. Viu. Transformat într-un bătrânel morocănos care bea ceai și citea o carte într-o încăpere ascunsă sub pământ, de parcă ar fi la pensiune, nu captiv de ani de zile. Drept să spun, scena e construită cu un timing comic reușit. Bătrânul scoate un cuțit, Mihai face pe deșteptul, tensiunea crește, apoi totul se răstoarnă: ochii lui Mihai devin albaștri, o aură ciudată îi învăluie corpul, iar prima lui reacție e să strige „Mă transform în ștrumf!”. Genul ăsta de umor te prinde pe picior greșit și funcționează tocmai pentru că nu se ia în serios nicio clipă.
Din momentul ăla, lucrurile accelerează violent. Mihai află că e reîncarnarea unui rege străvechi dintr-o altă dimensiune, un tărâm în care 11 popoare de creaturi mitice au trăit cândva în armonie.
Autorul construiește un întreg univers cu feline războinice, elfi arcași, pitici subterani, vrăjitori cu puteri colosale, călugări la Himalaya, rinoceri pe două picioare, păianjeni care stăpânesc magia neagră, hermeni telepați, zâne dispărute, odixi care au inventat ninjutsu-ul și stariuni, adică poporul din care se trage Mihai. Fiecare cu armele lui, cu regulile lui, cu dramele lui.
Când felinele nu mai torc, ci trag cu arma
Lucrul care m-a prins la această carte e că nimic nu vine de-a gata. Fiecare creatură are o logică în spate, o istorie, un motiv clar pentru care face ce face. Felinele, să zicem, nu sunt niște pisici drăgălașe. Sunt soldați cu ochii negri, iar când se enervează se transformă cu adevărat în bestii, cu gheare și colți, așa cum îi descrie autorul, ca niște vârcolaci cu blană.
Le conduce un tip pe care Mihai îl poreclește „MâțMan” și care parcă se umflă de fiecare dată când apare. Am râs prima dată când l-am citit, apoi am realizat că tipul e de fapt terifiant. Nu renunță nici după ce e aruncat de pe un balcon, nici după ce e bombardat cu bombe artizanale făcute din pereții gropii. Revine mereu, mai mare, mai furios.
Dar adevăratul antagonist e altul. Davos, regele vrăjitorilor, se dovedește pe parcurs a fi tatăl lui Mihai. Da, chiar așa. N-a plecat din familie din motive banale, ci pentru că a avut viziuni despre un rău cosmic care amenință toate dimensiunile, și a hotărât să pregătească lumea pe cont propriu, prin metode pe care, hai să fim serioși, nimeni nu le-ar aproba.
Nu poartă robă de vrăjitor clasic, ci bocanci, blugi și hanorac cu glugă. Pare un tip normal, doar că poate să intre în mintea oamenilor și să îi transforme în zombi. Scena în care un oraș întreg se ridică împotriva eroilor, cu oameni cu priviri goale care pun mâna pe ce apucă, mi-a dat fiori. Nu pentru că era horror la modul tradițional, ci pentru că venea din senin, la fix când credeam că situația e sub control.
Dracula, un vampir cu probleme de atitudine
Și dacă tot ce am descris până acum vi se pare suficient, așteptați să auziți de Dracula. Nu orice Dracula, ci unul care poartă o armură ce încetinește timpul și aruncă cu un topor de foc pe post de bumerang. Sună excesiv? Sigur că da. Dar merge, și merge bine, pentru că autorul nu se ferește de exagerare, ci o savurează cu o energie de care parcă nu se mai termină.
Dracula apare prima dată ca gardian al armelor pisicilor, ascunse într-o piramidă egipteană. De acolo, revine în poveste de mai multe ori, tot mai nervos, tot mai periculos, dar paradoxal și mai uman. Scena pe care n-o uit: Dan, cel mai bun prieten al lui Mihai, un tip care mănâncă non-stop și face glume la cele mai nepotrivite momente, îi dă lui Dracula în cap cu o tigaie. Pur și simplu.
Regele nopții, fix când se pregătea să rostească un discurs grandios despre puterea lui nemuritoare, e pus la pământ de un adolescent cu o tigaie de bucătărie. Iar mult mai târziu, Dracula recunoaște cu o voce obosită că a fost doar o unealtă în mâinile lui Davos, și se retrage din război transformat în liliac. Momentul are o tristețe la care nu te aștepți deloc într-o carte cu atâta haz.
Ninja la Marele Zid Chinezesc și pitici cu trenuri subterane
Aventura nu stă pe loc. Eroii călătoresc din România în savana africană, unde dau peste rinoceri războinici și peste alți adolescenți cu puteri și arme magice. De acolo sar în Egipt, unde piramidele ascund arme vechi de milenii păzite de mumii care chiar se ridică din sarcofage. Trec prin Franța, unde un vampir le complică serios planurile.
Ajung în China, la Marele Zid Chinezesc, pe care autorul îl reimaginează ca pe o fortăreață construită de un odix, o creatură care i-a învățat pe oameni artele ninja înainte de a fi ucis pentru că și-a trădat secretele. Și sfârșesc în Irlanda, la castelul vrăjitorilor, pentru o bătălie finală cu de toate.
Capitolul cu piticii mi-a rămas cel mai mult în minte. Eroii sunt salvați dintr-o avalanșă de niște oameni mici, bărboși, morocănoși și cam urât mirositori, care trăiesc sub pământ și au săpat mii de tuneluri pe sub întreaga planetă. Au propriul sistem de mini-trenuri, orașe subterane și o organizație pe care o numesc GAP, prescurtare de la „gardienii armelor piticilor”.
Broderick, un pitic care servește mâncarea din vagon în vagon, aduce frigărui cu râme și pune întrebări filozofice despre războiul cu vrăjitorii, e genul de personaj secundar pe care l-aș citi și în zece cărți. Iar călătoria cu trenul devine un mic thriller în sine, cu călugări care mor pe rând în condiții misterioase, cu Heather, acum vampir contra voinței ei, suspectată de toată lumea, și cu o tensiune surdă care crește cu fiecare oprire.
Umorul ca armă secretă
Vocea lui Mihai, protagonistul-narator, e probabil cel mai mare atu al cărții. Băiatul ăsta gândește ca un adolescent adevărat. Se plânge, se sperie, face glume proaste exact când nu trebuie, și pe urmă se aruncă în luptă fără plan. Când bătrânul îi spune că e reîncarnarea unui rege, el întreabă dacă e la camera ascunsă.
Când află că trebuie să salveze lumea, se gândește mai degrabă la tema la franceză pe care n-a făcut-o. Și când îi dă cineva un fresh de broccoli la cel mai scump restaurant din oraș, în loc de bere, bea totul dintr-o înghițitură și apoi aproape vomită, dar se simte victorios că toată lumea din restaurant se uita la el.
Relația lui cu Dan funcționează perfect pe tot parcursul cărții. Dan e personajul care, în plin conflict armat, se oprește să mănânce un sandwich. Care, în loc să invoce ceva devastator cu toiagul magic, strigă „Burgarus Revenisus Ninjaus la Normalus” și primește o trupă de ninja cu burgeri în mână.
Care, când primește un toiag magic cu trei dorințe, irosește două din greșeală și pe a treia o folosește strigând „Shrek!”. Dan e comic fără să se forțeze, iar autorul îi dă exact replicile potrivite la exact momentele greșite.
Heather aduce altceva. E fata rebelă care lovește colegi cu pixul la oră și pe care nimeni nu vrea s-o aibă în preajmă, dar care se dovedește una dintre reîncarnările paznicilor. E capturată de feline, eliberată într-o misiune haotică și apoi, la jumătatea cărții, mușcată de Dracula și transformată în vampir. De-aici încolo, prietena lor devine un pericol, iar lupta pentru sufletul ei Heather traversează mai multe capitole cu o încărcătură emoțională pe care n-o așteptam.
Un debut premiat și o promisiune de viitor
Autorul avea doar 19 ani când a scris cartea asta, și se simte. Nu în sensul rău, ci în sensul că textul are o energie pe care rar o întâlnești la scriitori mai experimentați.
Bradu Mihai Dan a primit premiul pentru Carte de debut din partea Ligii Scriitorilor din România. Premiul i-a fost înmânat în cadru festiv de președintele Ligii, domnul Al. Florin Țene, ceea ce spune ceva despre impactul pe care l-a avut această carte în mediul literar.
Romanul face parte din seria „Călătorie spre început”, deci povestea continuă. Și chiar trebuie să continue, pentru că la final rămân fire deschise care nu te lasă în pace: ce găsesc eroii în a doua dimensiune, cum arată Mordil, acel „întuneric întruchipat” de care se vorbește pe tot parcursul cărții fără să apară vreodată, și mai ales ce va face Mihai când va trebui să aleagă între a-l opri pe Davos și a-și salva tatăl.
Scrisul nu e fără cusur. Narațiunea sare uneori, dialogurile se înghesuie pe alocuri, și ritmul variază destul de mult. Dar știți ce? Tocmai chestia asta îi dă farmec. Simți la fiecare pagină că în spatele textului e un om tânăr care și-a construit singur o lume întreagă în cap și a vrut cu tot sufletul s-o aducă pe hârtie. Nu sună a produs finisat de comitet editorial. Sună a nopți petrecute scriind cu patos, și asta se transmite.
Unde găsiți cartea?
Dacă vreți o lectură care să vă scoată din rutină, care să vă facă să râdeți pe la miezul nopții și să vă trezească dimineața cu gândul „hai, doar încă un capitol”, dați-i o șansă romanului ăstuia. Cartea poate fi achiziționată online de pe Carturesti.ro și de pe Libris.ro, în format fizic.
Pentru cine vrea să pășească într-o lume unde vampirii se bat cu ninja, piticii construiesc trenuri sub pământ, un adolescent cu cască de viking salvează dimensiuni, iar o tigaie de bucătărie e o armă legitimă de război, nu mai stați pe gânduri. Deschideți-o și nu vă opriți.
Fișă editorială
Titlu: Drumul către o altă dimensiune
Autor: Bradu Mihai Dan
Serie: Călătorie spre început
Editura: Ecou Transilvan, Cluj-Napoca, 2024
ISBN: 978-630-311-221-3
Premiu: Carte de debut, acordat de Liga Scriitorilor din România, înmânat de președintele Ligii, dl. Al. Florin Țene
Disponibilă online: Libris.ro | Carturesti.ro